Puiu Călinescu şi Florin Tănase – În gară

După părerea mea, una din cele mai reuşite comedii româneşti. Puiu Călinescu, o legendă a teatrului şi cinematografiei autohtone. Un film realizat în 1991, dar mai presus decât tot ceea ce vedem azi la televizor. V-vi-v-vi-zionare plăcută!

Concurs – “Declaraţie de dragoste”

Am deosebita plăcere de a vă anunţa un nou concurs, “Declaraţie de dragoste”. Acesta va demara din data de 05 februarie, până în 14 februarie 2010. Vroiam să-l închei în 24 februarie când se sărbătoreşte Dragobetele, în spiritul tradiţional românesc, dar ar fi durat prea mult şi în perioada aceea va avea loc un alt concurs surpriză. Prin “Declaraţie de dragoste” vreau să aprind în voi flacăra pasiunii, a dragostei pure şi adevărate. Oricine poate participa, trebuie doar să compuneţi o declaraţie de dragoste sub forma unei poezii, scrisoari sau pur şi simplu un text cu referire la iubire. Nu trebuie sa fie dedicate unei persoane iubite, chiar nu e nevoie sa fi îndrăgostit sau să ai pe cineva pentru a scrie despre iubire. Creaţile voastre vor fi publicate pe acest blog imediat după validare şi vor cuprinde semnătura autorului şi o poză a acestuia. Acestea le veţi trimite la adresa de mail: axel.design@yahoo.com sau prin Y.M. la acelaşi id. Câştigătorul va fi anunţat în 14 februarie, şi va fi ales de un juriu format din mine şi o domnişoară care mă va ajuta sa desemnez marele îndrăgostit sau îndrăgostită. Vă dau un singur sfat, asculaţi-vă inima, ea vă poate dicta cele mai frumoase cuvinte. Mult succes tuturor!

Au intrat în concurs:

Lucia I. – “Declaraţie de dragoste”

Patricia P. – “Declaraţie de dragoste”

Eduard D. – “Declaraţie de dragoste”

Marius I. – “Declaraţie de dragoste”

Florina S. – “Declaraţie de dragoste”

<!–[if gte mso 9]> Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4 <![endif]–><!–[if gte mso 9]> <![endif]–> <!–[endif]–>

Am deosebita plăcere de a vă anunţa un nou concurs, “Declaraţie de dragoste”. Acesta va demara din data de 05 februarie, până în 14 februarie 2010. Vroiam să-l închei în 24 februarie când se sărbătoreşte Dragobetele, în spiritul tradiţional românesc, dar ar fi durat prea mult şi în perioada aceea va avea loc un alt concurs surpriză. Prin “Declaraţie de dragoste” vreau să aprind în voi flacăra pasiunii, a dragostei pure şi adevărate. Oricine poate participa, trebuie doar să compuneţi o declaraţie de dragoste sub forma unei poezii, scrisoari sau pur şi simplu un text cu referire la iubire. Nu trebuie sa fie dedicate unei persoane iubite, chiar nu e nevoie sa fi îndrăgostit sau să ai pe cineva pentru a scrie despre iubire. Creaţile voastre vor fi publicate pe acest blog imediat după validare şi vor cuprinde semnătura autorului şi o poză a acestuia. Acestea le veţi trimite la adresa de mail: axel.design@yahoo.com sau prin Y.M. la acelaşi id. Câştigătorul va fi anunţat în 14 februarie, şi va fi ales de un juriu format din mine şi o domnişoară care mă va ajuta sa desemnez marele îndrăgostit sau îndrăgostită. Vă dau un singur sfat, asculaţi-vă inima, ea vă poate dicta cele mai frumoase cuvinte. Mult succes tuturor!

Concurs foto – “Sfârşitul iernii, începutul vietii”

După cum v-aţi dat seama din titlu, următorul concurs se adresează fotografilor. Doritorii se pot înscrie în concurs cu trei fotografii care vor avea ca temă: “Sfârşitul iernii, începutul vietii”, adică perioada de tranziţie dintre anotimpul îngheţat şi cel al renaşterii, surprinsă în fotografii. Concursul se va desfaşura din data de 15 februarie – 15 martie 2010 în următoarele două faze: (15 februarie – 28 februarie) înscrierile şi comentarea fotografiilor, iar a doua parte (1 martie – 15 martie) votul publicului. Cel care strânge cele mai multe voturi, va fi teoretic 50% câştigător, deoarece va avea nevoie şi de o decizie favorabilă acordată de juriu, format din mine şi Marius I. Se acceptă fotografiile editate parţial, în limita în care nu modifică prea mult conţinutul şi mesajul acestora. Înscrierile se fac la aceaşi adresă de mail: axel.design@yahoo.com. Puteţi adăuga şi un text pe lângă fotografii. Mult succes tuturor!

Câştigător – “Citatul”

Câştigătorul concursului “Citatul” este Bristy. Decizia a fost foarte grea, dar cu ajutorul lui Bianca B., am reuşit împreună să alegem fericitul câştigător. Felicitări tuturor participantilor, cu toţii aţi fost foarte aproape de ceea ce vrea să spună citatul, am rămas foarte surprins. Mă bucur că aţi răspuns provocării şi sper să participaţi în continuare la următoarele concursuri. Felicitări încă odată şi mult succes mai departe!

“Intelepciunea nu o cunosti dupa riduri, ci dupa cicatrici.” Sintagma se refera, desigur, la unele preconceptii ale omenirii, care sunt prezente in colectivele umane de mii de ani, fapt demonstrat de multe legende vechi, de istorie (batranii erau mereu cei mai priceputi vraci, ei ofereau sfaturile cele mai intelepte – vezi triburile indiene, mayasi).
Dar, ca si majoritatea ideilor preconcepute, ea se poate aplica doar pe un segment restrans de populatie. Din “a da cu capul”, asa cum se spune in limbaj prozaic, se acumuleaza experienta si se nasc adevaratele invataturi, care iti vor folosi data viitoare, cand vei trece prin incercari asemanatoare. Ori asta inseamna, in mare, intelepciunea; a sti sa te descurci in situatii limita si, astfel, a-i sfatui si pe altii. Este adevarat ca intelepciunea poate fi direct proportionala cu varsta, caci intelepciunea o capeti din experienta, experienta din viata, iar viata depinde categoric de timp. Asadar, cu cat esti mai inaintat in varsta, cu cat ai avut mai mult timp sa gresesti, deci sa inveti, cu atat ai acumulat mai multa intelepciune.
Insa nu toti oamenii batrani sunt intelepti. Exista oameni care trec prin viata “ca trenul prin gara”, care fac greseala de a se menaja intr-atat incat nu mai experimenteaza, nu risca sa isi creeze cicatricile de care vorbim. Intelepciunea nu inseamna teribilism, ci curajul de a te lupta cu viata. Nu conteaza daca iesi biruitor sau nu, ci ca ai rezistat, ai avut curajul sa intri in lupta si nu ai ramas pasiv la tot ceea ce se intampla in jurul tau, ai incercat sa schimbi lumea, sa lasi ceva in urma ta. Dupa cum ne indemna un citat pe care, din pacate, nu stiu cine l-a spus, “adauga viata la ani, nu ani la viata”.

P.S. Oricum, nu mi-as da bunicii pe nimic in lume.

Felicitări Bristy!

Concurs – Citatul

Este primul concurs pe care îl fac pe blogul meu, dar îmi plănuiesc să fac mai multe. Ca la fiecare concurs, există şi un premiu, care este surpriză, dar vă asigur că există. În ce constă concursul? Foarte simplu! Eu vă voi da un citat, care îmi aparţine, acuma lăsând modestia la o parte, citat pe care voi va trebui să-l “desfaceţi” şi să-mi scrieţi, prin commenturi la acest articol, la ce se referă mai exact. Concursul va dura de azi, 29 ianuarie 2010, până în 05 februarie 2010. Persoana care va fi cea mai aproape de adevarata semnificaţie a acestui citat, va câştiga râvnitul premiu. Mult succes, iar dacă aveţi nelămuriri cu privire la regulile concursului şi scopul acestuia, nu ezitaţi să luaţi legătura cu mine prin id-ul de Y.M. (axel.design).

Citatul:

Înţelepciunea nu o cunoşti după riduri, ci datorită cicatricilor.

“Pentru tine”, de Blaga Crina

Pentru atâta vreme am fost invizibil
Am umblat fără rost…
Dar . . .
Dar totul s-a schimbat
Totul s-a schimbat de când m-am trezit cu tine mângâindu-mi faţa
Dezmierdându-mă
Mi-ai oferit zâmbetul
Prilejul de a profita de viaţă
Ies pe stradă doar ca să te văd
Să pot să îţi şoptesc
TE IUBESC !!!
Şi o strig in gura mare
te iubesc te iubesc te iubesc
Te iubesc pentru că atunci când noaptea devine insuportabilă mă gândesc la acele câteva ore care lipsesc până vei aparea
Te iubesc pentru că după furtună tu eşti primul semn că totul va fi bine
Te iubesc pentru că ai rămas acelaşi şi după mulţi ani
Te iubesc într-o zi friguroasă de iarnă când îmi încălzeşti faţa şi mă faci să visez
Te iubesc pentru că pot sa te văd
Pentru că tu îmi oferi lumina
Şi atât vreau doar să-ţi mai spun :
TE IUBESC SOARE !

Florina S. – “Declaraţie de dragoste”

Vreau sa-TI spun :fiind unic pentru mine si banal pentru ceilalti,ai creat lumea in care ma simt respectata,iubita,inteleasa,voi face o rugaciune catre Dumnezeu:
Doamne, tu care le stii pe toate
Binecuvanteaza aceasta casnicie
Care va urma sa vie ,
Tine-l mandru ,sanatos
Amndoi mereu sa fim
Si la bine si la rau
Zambitori si iubitori
Voie buna si la altii sa mai dam
Pe pariniti sa-i incantam
Minte limpede s-avem
Si copii sa facem.
Sa fim impliniti .
Sa vem parte de banuti
Sa plimbam pe bebelus
Sa vada lumea minunata
Cea de Dumnezeu creata
De mana omului ajustata.
VIIOTRUL E ASA CUM NI-L IMAGINAM FIECARE,IN CAZUL NOSTRU VIITORUL E ASA CUM NE DORIM SA FIE AMANDOI,SI ATATA TIMP CAT NE FACE BINE AVEM SPERANTA SA MERGEM ININTE….

Marius I. – “Declaraţie de dragoste”

Te…şi tot ce urmează după.

m-am trezit.
e lumină afară.
nu-mi pasă cât e ceasul. de ce aş vrea sa ştiu cum trece timpul lângă tine? Tu n-ai timp… adică nu există clipă lângă tine, doar infinit.
tu te-ai trezit? nu-mi dau seama, ai ochii închişi, iar faţa e toată zâmbet. o buclă de păr s-a rătăcit pe obraz…. mă aflu într-o dilemă: s-o ridic? te-as putea trezi din somnul tau şi-atunci nu ţi-aş mai putea număra bătăile inimii, nici nu ţi-aş mai simţi capul pe umărul meu drept. îmi place cum stai acum, deşi sunt sigur că de cel puţin jumătate de oră, mâna mea dreaptă e amorţită… poate de asta m-am trezit. poate mi-era dor de tine, cine ştie?
să las bucla de păr acolo? ar aluneca încet spre nas şi tot te-ar trezi. schimb gândul.

ce-am făcut în noaptea asta? eu am dormit. n-am făcut nimic. noaptea mea ţine ceva mai mult decât o veşnicie, aşa că am timp destul să dorm… sigur te-am visat. probabil am continuat sărutul început de tine, dar pe care eu nu l-am mai conştientizat. ştiu ce-am făcut! m-ai sărutat dar exact în aceeaşi clipă, am căzut în visare… de la buzele tale, îţi spun eu! parcă aş atinge caşmirul ( fin, fin, fin, fin ) şi dintr-o dată o explozie de lumină în ochii mei întunecaţi de noapte. buze de caşmir, cu o aromă… inconfundabilă, ce să spun!? nu ştiu cu ce s-o compar… cu roua trandafirilor dimineaţa? cu un platou de căpşiuni şi frişcă? banalităţi de prunc amorezat… buzele tale n-au gust, au o viaţă a lor! nu ştiu cum te simţi tu… dar când îmi oferi buzele tale – mă goleşti de tot, de viaţă, de suflet, de tot!!!… magneţi mici ai sufletelor… asta sunt buzele tale! să le-ating doar şi deja simt cum mă părăseşte viaţa… şi de fiecare dată descopăr câtă lumină e…
unde? în tine, desigur! te las să-mi iei viaţa, prin buzele tale şi tu îţi verşi în întunericul meu lumina ta… de fiecare dată mai multă şi mai bună. o viaţă întreagă am stat în întuneric… nu m-am plâns, era bine deoarece nu ştiam altceva! dar de cand eşti tu lângă mine… lumină caldă, albă… ocrotitoare şi sfântă. tu eşti lumina universului, de la tine a început tot. pentru prima dată în viaţă am zis: sunt fericit!
de când cu tine, am cunoscut fericirea… lumina ta îmi dă viaţă în întunericul meu de până acum… tu mă săruţi cu raze de lumină…
poate te trezeşti…
ce pot să-ţi spun? neaţa soare! ( oribil sună… ) salut sufleţelul meu scump şi drag! (… am zis eu asta? ) vorbe goale fără acoperire… cum să te compar? când tu mi-eşti de atâtea ori superioară mie.”Soare” –soarele-i o stea, moare şi el… tu eşti lumină pură, veşnică. „ sufleţel ” i-auzi diminutiv… dacă mi-ai cere să enumăr tot ce cuprinde sufletul tău, ar trebui tăiaţi toţi copacii planetei să se facă hârtie şi tot nu mi-ar ajunge… imaginează-ţi că eu, clipă de clipă, am onoarea… gloria… binecuvântarea de a mă scufunda în sufletul tău, acolo unde mi-am găsit pacea şi înţelegerea… o fi noaptea mea infinită, dar pentru sufletul tău încă nu s-a inventat spaţiu să-l cuprindă.

TE

cum? cred c-am găsit ceva…te şi tot ce urmează după e doar poezia îngerilor cântându-ţi frumuseţea. pe tine te… pe mine mă mi m-… tu nu sună la fel ca şi te… şi tot ce urmează după te are o altă valoare, pentru că ţi se adresează ţie… ce poate urma după ? simplu! întreg universul şi tot ce-i mai sfânt pe lume!
TE! eu PE TINE TE…
îţi mulţumesc… că m-ai primit lângă tine… că mi-ai deschis ochii să văd lumina, că m-ai lăsat să mă înec în sufletul tău, că în ochii tăi am găsit fericirea, că în mâinile tale mă simt de fiecare dată renăscut… îţi mulţumesc pentru tot ce eşti, dar nu pot să nu mă gândesc cât de gol şi pustiu sunt eu comparat cu tine…

IUBESC

ce-am zis?… eu sunt pe deplin treaz acum. conştient de acţiunile mele şi uite ce zic aici… bătăile inimii s-au mai potolit ( tensiune? nod in gât? ) nod ce vreau să precizez -vrea să iasă din mine. prin gât. dar ce e nodul ăsta? e cuvântul acela ce-a trecut prin mintea mea mai ceva ca un fulger pe cerul nopţii… ce-a fost asta? dulcea realizare. a realitatii. a realului. a ceva ce-a fost tot timpul lângă tine, doar că n-ai avut OCHI să vezi. şi brusc, ca o palmă sănătoasă după ceafă – EVRIKA! – am descoperit ceva nou! s-a întâmplat. a durat mai puţin de o secundă… dar tot ce-a urmat după, a fost altfel…

eu pe tine te?… sunt sigur! fără îndoială!
auzi? cred că te-ai trezit demult, dar îţi place aici. cred şi că tu ştii deja ce urmează să-ţi spun când vei deschide ochii. iar creşte nodul din gât… cred că acum e momentul…

Te…. dar până şi aceste două cuvinte sunt de prisos, căci mi-ai întins buzele şi nu mai apuc să zic nimic… iar m-ai luat prin surprindere! îmi închid ochii, te trag mai aproape şi…
iubesc. eu. pe tine. te.

Eduard D. – “Declaraţie de dragoste”

Tu dragoste, tu mă ajuţi să ating culmi care nu credeam că pot fi atinse, tu îmi araţi calea spre infinit. Tu pentru mine eşti totul şi fără tine aş fi nimic. Tu îmi luminezi calea spre fericire căci tu însăţi eşti fericirea mea. Fără tine sunt doar un fulg de zăpadă într-o zi de vară, sunt un fir de iarbă crescut fără soare, sunt un om pe o planetă pustie. Tu eşti cea care ma completezi, cea care îmi găseşte neajunsurile doar pentru a le repara, cea care mă poate iubi aşa cum sunt şi pentru ce sunt. O lume fără tine mi se pare pustie… tu eşti tot ce mi-am dorit vreodată şi îmi pare rău că mi-a luat atâta timp să-mi dau seama de asta. Te iubesc!

Cu drag,
cel al cărui inima bate deodată cu a ta, căci îţi aparţine.

Patricia P. – “Declaraţie de dragoste”

Dragostea nu e ceva ce trebuie să şti ce înseamnă, e ceva ce trebuie simţit. Dar cum, dacă nu o poţi nici pipăii şi nu are nici miros? Ce simţi? Zicea cineva că fericirea o simţi atunci când există acele lucruri mărunte care te fac să te simţi bine. Cred că iubirea o simţi atunci când există acele frământări zilnice: ce face persoana iubită?, ce pot să fac să o surprind?, cum aş putea să-i fac ziua mai bună?, oare cum aş putea să fac să o văd şi azi?, cum aş putea să îi arat prin fapte sentimentele ce le trăiesc?, sper că a avut o zi grozavă! Stăm de multe ori şi ne gândim ce ne place la o persoană şi mereu găsim aceleaşi răspunsuri simple: comportamentul şi cum arată. Dar dacă privim atent putem să observam cât de mult contează fiecare gest şi cât de mult ne poate atrage: cum zâmbeşte, cum îşi leagă şireturile, cum îşi mişcă degetele atunci când gesticulează, cum i se luminează ochii atunci când e fericită, cum îşi ţine buzele atunci când e supărată, ticurile, tot. Dragostea te face să vrei să dăruieşti, să transformi un gest mic în ceva imens, să fi capabil de imposibil şi să uiţi complet de tine, trăind prin celălalt. Doar ea are puterea de a te schimba complet şi te miri de ce asculţi muzică toata ziua, de ce începe să îţi placă filmele de dragoste, de ce visezi noaptea aceeaşi persoană la care te-ai gândit toata ziua, chiar şi în timp ce mâncai sau te spălai pe dinţi şi de ce simţi nevoia de a fi mai bun cu cei din jur, devenind astfel o persoană mai bună (de obicei). Dragostea e precum oceanul: imens şi plin de mistere. Traieşti pentru a descoperii zilnic noi recifuri, noi stări în care te poate aduce, o experimentezi şi profiţi de fiecare milisecunda care trece. Apa dinauntru este atât de puternică încât îşi face mereu drum printre pietre, printre stânci, e capabilă de a sparge bariere, de a trece peste obstacole şi indiferent prin câtă murdărie a trecut, până la urmă tot rămâne limpede. Dragostea e o pătură din material fin care te mângâie atunci când te acoperă şi îţi este frig în momentul în care o dai jos. E sentimentul care te scapă de singurătate şi îţi completează viaţa întratât încât vezi totul prin ochii celeilalte persoane, o privelişte care îţi încântă privirea şi care te face să îţi doreşti pe zi ce trece tot mai mult; îţi arată latura plăcută a vieţii.